15 sept. 2009

Controversaţionismul

Când aud pomenită data de 11 septembrie 2001, nu pot să nu îmi amintesc de imaginile şocante pe care le-am văzut la TV în urmă 8 ani când, În această zi neagră au murit 2 978 de oameni din diferite colţuri ale lumii.
Curiozitatea pur umană, m-a determinat să încerc să aflu mai multe date despre aceste “atentatele teroriste”. La încercarea de a înţelege cauza şi efectul cataclismului, m-am confruntat însă cu numeroase piedici şi întrebări ce rupeau cursul firesc al lucrurilor şi ridicau multe semne de întrebare. Povestea vândută oficial de mai marii Statelor Unite spune că 4 avioane comerciale au fost transformate în proiectile enorme menite să lovească în clădirile importante ale Statelor Unite ale Americii. Această variantă frumoasă pare însă doar o poveste de speriat copii căci este contrazisă de mici, dar multe inadvertenţe.
Primul avion a lovit turnul nordic al complexului World Trade Center la ora 8:46 (15:46 ora României). Al doilea a lovit turnul sudic al aceluiaşi complex după numai 17 minute. Al treilea avion şi-a atins destinaţia – Pentagonul – la 9:37. Pasagerii celui de-al patrulea avion, însă, au primit vestea despre celelalte trei avione şi au luat atitudine. Au contra-atacat şi au învins teroriştii ce luaseră controlul asupra avionului, dar acesta s-a prăbuşit în Shanksville, Pennsylvania.
Citind din “9/11 Commission Report” (raportul întocmit de comisia desemnată să investigheze şi să prezinte poporului american evenimentele ce au avut loc în data de 11 septembrie 2001) ar trebui să credem că un avion Boeing 757 ce cântăreşte în jur 100 de tone a fost “vaporizat” aproape în totalitate în urma impactului cu Pentagonul. Singurele părţi ce par să fi aparţinut unui avion, găsite la locul accidentului, nu corespund în nici un fel unei aeronave de dimensiunea unui Boeing 757. După manevre deosebit de dificile cum ar fi o întoarcere de 330º, planare la numai câţiva centimetri deasupra solului, avionul a izbit din plin inelul exterior al Pentagonului lăsând o gaură de dimensiuni mai mici decât cele ale avionului în sine…
Pe de altă parte, aeronavele care au lovit turnurile gemene din New York au produs şi ele evenimente catastrofale nemaiîntâlnite în istoria aeronauticii, sau a artileriei, până în acea zi. Incendiile devastatoare cauzate de explozii (pe care pompierii le-au declarat sub control!) au reuşit să slăbească rezistenţa celor două clădiri cu ra-me din oţel în aşa fel încât amândouă s-au prăbuşit perfect în propriul subsol după numai 56, respectiv 103 minute de la impact. Sunt singurele clădiri din lume (vezi şI emisiunile pe aceeaşi temă, anterioare, de pe Discovery Channel) cu rame din oţel care s-au prăbuşit în to-talitate din cauza unor incendii, care, după statistica u-nor specialişti ce au anchetat independent cazul prăbuşirii turnurilor gemene, nu puteau atinge acele explozii temperatura de 1510ºC, necesară topirii oţelului, ci doar pe cea de… 650ºC, înroşindu-l.
Răspunsul dat de către experţi a fost că prăbuşirea turnurilor nu a fost nimic altceva decât o implozie controlată. În toate filmările cu turnurile căzând sunt vizibile mici explozii mai jos cu aproximativ 30 de etaje decât norul de praf cauzat de căderea atipică ce a început din vârful turnului. În plus, tot camerele video ale jurnaliştilor au surprins atât un lichid portocaliu strălucitor curgând de la etajele superioare, cât şi coloane de susţinere ale turnurilor decupate perfect la un anumit unghi ce te duce cu gândul la demolările controlate ce aplică aceeaşi tehnică pentru manevrarea direcţiei de cădere a clădirii. Lichidul respective, misterios, este posibil să fi fost “termit” - un lichid folosit în explozibili, menit să doboare construcţii gigantice precum zgârie-norii din New York.
Oricine se poate întreba în acest caz, cum s-a putut planifica o astfel de demolare fără ca niciunul dintre mii-le de angajaţi ai complexului World Trade Center să observe. Însă, mulţi dintre aceştia au sesizat activităţi ne-obişnuite în săptămânile premergătoare evenimentului, inclusiv lungi căderi de curent în care toate camerele de supraveghere erau oprite şi toate uşile deschise oricui ar fi vrut să intre sau să iasă din incinta celor două turnuri.
Pe lângă acestea se poate adăuga faptul că pompierii ce lucrau la evacuarea clădirii au declarat că înainte ca turnurile să se prăbuşească, în subsoluri au avut loc explozii ce au au produs victime, răniţi şi distrugeri chiar şi ţn holurile celor doua turnuri. Declaraţiile sunt înregistrate.
Cei care îi deplâng pe pasagerii avionului ce s-a prăbuşit în Shanksville pentru curajul nebunesc de a se confrunta direct cu teroriştii ar putea să fie foarte surprinşi când vor afla că există o teorie, destul de probabilă, cum că aceştia ar fi ajuns teferi şi nevătămaţi la un centru NASA. În primul rând, locul prăbuşirii nu este deloc asemănător cu cele ale altor prăbuşiri, întrucât cele mai mari sfărâmături erau de dimensiunea unei cărţi. “Arată de parcă cineva ar fi aruncat o grămadă de metal din cer. Arată ca şi când cineva ar fi luat un camion de gunoi, ar fi săpat o groapă de 3 metri şi ar fi descărcat camionul în ea. Nu era nici un cadavru. Până în ziua de azi nu am văzut o picătură de sânge de la acel accident” - este mărturia lui Wally Miller, medic legist prezent la faţa locului.
În al doilea rând, exact de 11 septembrie, când toate zborurile au fost forţate să revină la sol, se pare că pe aeroportul Hopkins din Cincinnati au aterizat două avioane; aeroportul a fost apoi evacuat din cauza unei ameninţări cu bombă. Pasagerii avionului Delta 1989 au fost reţinuţi, izolaţi de ceilalţi pasageri şi interogaţi individual. Unii martori povestesc că au auzit că aceşti oa-meni au fost duşi la un centru NASA.
S-a creat o adevarată încurcătură între cele două avioane în ceea ce priveşte orele aterizărilor, orele evacuărilor, numărul de pasageri şi locul unde au fost duşi pasagerii, în aşa fel încat sunt două seturi de date despre evenimentele petrecute pe acel aeroport. Şi încă ceva: se pare că avionul ce se presupune că s-a prăbuşit în Shanksville a fost văzut în 2003 pe un aeroport din Chicago.
De ce atâtea lacune în povestea officială? Familiile victimelor au început să ceară răspunsuri foarte curând după atentate. Casa Albă, însă, a luat o atitudine nemaiîntâlnită până la ora actuală - a restricţionat anchetele independente, dar nici nu a pornit o anchetă pro-prie. Apoi, Congresul a dat publicităţii un raport propriu, dar Casa Albă a cenzurat 28 de pagini din acesta. Forţat de oamenii ce se simţeau nedreptăţiţi, preşedintele George W. Bush a desemnat pe cineva să conducă o investigaţie. După 411 zile de la atentate, Casa Albă alege toţi membrii acestei comisii. Însă jumătate dintre aceştia apărau interesele prezidenţiale. ŞI aşa în sprijinul anchetei acestei comisii, au fost eliberate doar un sfert din cele 11.000 de documente necesare, iar cele oferite aveau porţiuni cenzurate. Preşedintele George W. Bush şi vicepreşedintele Dick Cheney au acceptat să depună mărturie numai împreună, fără a fi sub jurământ, iar înregistrările şi transcrierile nu erau permise. Cei ce au luat notiţe au fost forţaţi să le predea serviciilor secrete...
Rezultatul acestei comisii a fost nemulţumitor atât pentru cetăţenii obişnuiţi cât şi pentru o parte din membrii comisiei. Relatarea evenimentelor a fost măsluită, deformată, şi nenumărate aspecte ale evenimentelor au fost omise. Spre exemplu, cea de-a treia prăbuşire din istorie a unui zgârâe-nori cu ramă de oţel, şi anume clădirea 7 din complexul World Trade Center, ce s-a petrecut la 17:30 în aceeaşi zi, nu este nici măcar menţionată, tocmai pentru că ridică prea multe semne de întrebare. Miciile incendii erau mult prea slabe pentru a slăbi o asemenea structură (pompierii au declarat că situaţia este sub control, dar li s-a ordonat să părăsească clădirea la 11:30), iar prăbuşirea propriu-zisa se apropie foarte mult ca aspect de o demolare controlată. În 6,5 secunde dosare despre cele mai mari fraude la nivel internaţional au fost distruse, pierdute pentru totdeauna, odată cu prăbuşirea clădirii.
Totuşi de ce? De ce şi-ar omorî conducătorii unui stat atăţia cetăţeni? Ce ar avea de câştigat? Poate de dragul unui ideal…
Există un document intitulat “Project for the New American Century” (Proiectul pentru noul secol american): un grup de conservatori au propus înainte de 2001 un plan de execuţie prin care America să ajungă o putere de neoprit. Multe din scopurile propuse în acest proiect au fost deja atinse prin nenumăratele războaie pe care Statele Unite le-au purtat cu numeroase ţări pentru interese economice sau politice din anii 1950 până în ziua de azi. Războaiele din Afganistan şi Irak, al căror pretext au fost atentatele din 11 septembrie, au adus un profit imens pentru Industria americană de război.
Statele Unite, cel mai mare consumator de petrol din lume, are resursele asigurate. Construcţia conductei pe care talibanii o refuzaseră înaintea războiului a fost mai apoi demarată şi acum America deţine controlul a 60% din resursele de petrol ale lumii.
Larry Silverstein, deţinătorul complexului World Trade Center, a obţinut exuberanta sumă de 6 miliarde de dolari la încasarea asigurării ce a fost modificată cu numai câteva săptămâni înainte de 11 septembrie, în aşa fel încât să acopere pagubele în cazul unor atentate teroriste. Aşadar, Silverstein a făcut un profit imens ce a depăşit cu mult suma de 15 milioane de dolari investiţi în cumpărarea complexului. Este evident că se pune întrebarea cheie: cum de a ştiut tocmai atunci să modifice poliţa de asigurare?
În schimb, cei învinuiţi pentru uciderea a mii de oameni - Al Qaeda, Osama Bin Laden şi Saddam Hus-sein nu au avut nici un câştig în urma atentatelor, ba din contră, acum nu îşi mai pot desfăşura activităţile în mod normal.
Al Qaeda – descoperită sau poate creată de CIA în anii ’80 - nu mai poate funcţiona din cauza celebrului “Patriot Act”, care permite spionarea oricărui tip de comunicare a cetăţenilor, arestarea pe bază de suspiciune fără mandat, fără a alerta pe nimeni şi fără a acorda dreptul la un avocat.
Osama Bin Laden, deşi a negat orice implicare în atentatele teroriste, a fost urmărit pretutindeni şi astfel nu a mai putut beneficia de îngrijire medicală, pentru că orice stat l-ar fi luat în primire ar fi fost acuzat de complicitate. Bin Laden a renunţat aşadar la stilul său de viaţă relativ comod, a fost supus unor cheltuieli substanţiale pentru tratamentul medical şi unele ştiri au anunţat chiar că ar fi decedat.
Saddam Hussein, dictatorul Irakului, a devenit un fugar după atentate, a fost prins, închis timp de 3 ani, apoi a fost spânzurat, într-o zi sfântă pentru cei cu aceeaşi credinţă cu el, pentru poporul său.
Aşadar, vinovaţii morali desemnaţi de autorităţi nu au tras vreun folos de pe urma atentatelor şi nici nu ar fi avut şanse să aibă, iar cei ce au arătat cu degetul în stân-ga şi în dreapta au avut câştiguri mari datorită evenimentelor de la 11 septembrie.
Tot ce ştiu este că o teorie a conspiraţiei rămâne doar o teorie atâta timp cât este o ipoteză, un concept, o idee. Când găsim însă o dovada oricât de mică, teoria devine o posibilitate. Iar dacă numărul dovezilor creşte, posibilitatea este o probabilitate. Cam aşa se întâmplă şi în cazul evenimentelor de la 11 septembrie 2001.
Oricine poate verifica ceea ce am scris, nu sunt inventţii. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă, fizicieni, experţi în demolări controlate etc. care au ajuns la concluzia că versiunea oficială e practic imposibilă. Niciodată, nici un zgârâie-nori cu schelet metalic, nu s-a prăbuşit din cauza vreunui incendiu. Să ne amintim doar cazul celui din centrul Madridului care a ars două zile, scăpat de sub control, rămânând în picioare. În final au trebuit să-l demonteze bucată cu bucată. Inginerii “neutri” nu au reuşit să demonstreze nimic. Sfărâmăturile au fost luate în grabă nepermiţându-se accesul nimănui. Nu s-a făcut anchetă. S-a acceptat crearea comisiei după multe cereri din partea familiilor, şi asta după aproape 2 ani. Comparaţi cu alte evenimente! Complexul World Trade Center a fost un eşec economic şi în plus autoritatea portuară (fosta proprietară), a fost presetă ani de zile să rezolve problema azbestului ce acoperea structura de metal a turnurilor. Pentru cei ce nu ştiu, azbestul e cancerigen, este interzis în construcţii, şi trebuia eliminat, costul operaţiunii fiind de aproximativ 1000 milioane de dolari (în care se includea şi eliminarea azbestului din “La Guardia”). Valoarea World Trade Center în 2001 era estimată la …1000 milioane dedolari. În final… azbestul s-a dus... pe aripile vântului, şi toţi au avut de câştigat, Bush, Silverstein, industia de armament, cei implicaţi în scandaluri, cercetaţi, ale căror dosare ce se aflau în WTC 7, s-au făcut praf. Americanii nu şi-au băgat cuţitul în inimă, doar şi-au rezolvat problemele! De plătit au plătit societăţile de asigurări care numai americane nu erau!
Care sunt forţele ostile Americii care să o reclame în forurile internaţionale?! Oameni buni, noi credem că vedem, da´ habar n-avem! Lumea nu mai e aceeaşi, s-a schimbat. Puterea o are Banul şi acesta e în Statele Unite ale Americii, în mâinile acelor ce fac cărţile! Ce facem cu Apocalipsa? Nu mai e valabilă?! Drepturile americanilor s-au restrâns, după 11 septembrie! E şi asta o legendă urbană?! Tot ce scriu se poate verifica, dar dacă preferţi să visaţi în continuare despre America, tărâmul de vis, nici o problemă, dar într-o zi tot vă veţi trezi!
Şi v-aş mai zice: “nu vă lăsaţi creierul la garderobă”, dar dacă îl folosiţi, s-ar putea să fiţi taxaţi ca lunatici! Am învăţat să folosesc mai mult raţiunea, să verific, că pe toate nu le pot şti! Doar Dumnezeu le ştie, şi nici u-nul dintre noi are pretenţia de a fi în postura sa! Noi doar înregistrăm efectele. Pe noi ne zdrobesc furtunile. Noi cerem adevărul dar ni se serveşte un desert de con-troverse!
Lumea a trecut prin mai multe etape de evoluţie; istoric se ştie: comuna primitivă, sclavagism, feudalism, capitalism, comunism (dacă s-o fi ajuns la aşa ceva!)... Pe lângă şi în interiorul acestora, s-a trecut prin diferite curente... fără pretenţia de clasificare în formă, esenţă, sens sau în timp, aş putea enumera: iluminism, conservatorism, gîndirism, opoziţionism, oportunism, fariseism... şi câte altele se vor mai fi! Am ajuns în aceşti ani, de graţie, să trăim cea mai iluminată perioadă - contro-versionismul pe care, eu, cu priceperea şi cultura mea harababura îl voi defini totdeauna ca legat de extraordi-nara ţară, leagăn al culturii pistolului, America!
Şi tot leagăn al unei culturi va rămâne pentru totdeauna... Cultura inducerii de idei false în numele controversatei dreptăţi a celui mai puternic!
Dumnezeu să binecuvânteze America! Dacă nu cumva şi Dumnezeu mai poate rezista în faţa controverselor datorate blestemelor a milioane de oameni cărora li se dă, din America un destin forţat. Un destin de foame, sărăcie, boli şi moarte!