M-am născut credincios cum numai eu ştiu să fiu. Am crezut şi încă mai cred în toate şi am pupat mâinile sfinte de fiecare dată când se arătau. Mă miram că totuşi lipsea mirosul de mir, şi se simţea mai tare mirosul de bani uzaţi sau chiar de cele omeneşti, cu toate că nu cele fireşti, dar mă gândeam şi eu, dându-le iertarea ce li se cuvine unor feţe bisericeşti, că, deh..., omul de pe drum..., nevoi, plata celor (fără inimă) ce îi duceau dintr-un loc în altul...
Şi am tot crezut, şi am tot crezut, eu fiind, aşa cum am fost sortit, Toma Credinciosul... Ba mai şi mă luam cu unii la trântă verbală că un preot vrea Pace şi nu pune mâna pe Cănuţă...
Dar cum vine vremea, trece vremea, mă pune cel cu coarne să mai citesc şi eu prin gazete să văd cum mai merg treburile prin grădinile altora, câte capre au murit prin vecini, cine mai se însoară cu a doua, a treia, a patra (nevastă, deodată) sau al cincilea (nevest, că e mai modern), şi îmi fug ochii (păcătosul de mine) peste câteva rânduri:
“Un preot vâlcean a fost reţinut de autorităţi sub acuzaţia de şantaj. Preotul a fost reclamat de stareţul unui schit din Piteşti, informează Pro Tv.”
M-am frecat buimac la ochi... Sfiinţiile lor au nevoie de exorcizare, că cel necurat, după atâtea şi atâta ajutor dat nouă, păcătoşilor, a intrat în ei...
“Poliţia, împreună cu stareţul din Piteşti au organizat un flagrant, suprinzându-l pe preotul vâlcean când lua drept mită 5.000 de euro.”
Uite ce oameni trăiesc prin ţara asta... O fi primit şi el, stareţul, o binecuvântare de la un bun creştin pentru rugăciunile făcute întru iertarea păcatelor şi ei, poliţiştii, corupţi cum sunt, vor să pună mâna pe banii Duhului Sfânt... Păcătoşi rău...
“Stareţul l-a acuzat pe vâlcean că acesta l-ar fi ameninţat că va face public relaţiile dintre cei doi, deşi acesta susţine că nu i-ar fi făcut niciodată avansuri preotului.
Faţa bisericească din Vâlcea a negat afirmaţiile stareţului, declarând că acesta i-a oferit bani temându-se ca preotul să nu vorbească despre relaţia nu tocmai potrivită pe care o aveau cei doi.”
Hopa Mitică! gluma face ravagii, iar mi-am făcut păcate... Acum ce mă fac, Doamne, că văd că poliţiştii sunt mai curaţi ca nesfinţiile lor, că măcar poartă mănuşi sau se spală şi nu dau mâinile la pupat... Mă ierţi, Doamne, că am avut spus cuvinte cu păcat, despre poliţişti? Piei Satană în sutană. Îţi put mâinile şi a bani şi a lumeasc şi nefireasc alint de cădere în păcat. Şi eu care făceam temenele după ce îmi plăcea să o privesc şi sa o mângâi pe nevastămea pe cele părţi ce Dumnezeu i le-a dat să fie frumoasă, atrăgătoare şi sfântă născătoare de copii. Dar ce o să faceţi sfiinţiile voastre, că voi trăiaţi în Sodoma!
“Pe numele preotului vâlcean s-a întocmit dosar penal şi judecătorii vor decide dacă acesta va fi judecat în libertate pentru şantaj.”
Acum iar este vremea să mă iau de oamenii legii. Păi, măi oameni buni, voi vreţi să-i faceţi şi mai păcătoşi pe cei ce au făcut alte păcate? Omul ştie să facă ce face popa, nu ce zice popa, şi cu asemenea educatori, pedagogi în ale vieţii, să vedeţi ce reeducare le trageţi celor închişi... Că le-o trage popa de nu de văd... iar voi n-o să mai staţi o clipă locului, căutând celula şi patul unde bate toaca în fiecare noapte!
Tot acum eu, ăl drept şi alb, ca orice praz oltenesc, decretez în numele celor ce mă binecuvânteză cu <Al dracului, Alcapraz>, starea de necesitate în lumea asta nebună. Şi îl detronez pe Toma, şi eu voi fi regele necredincioşilor, până la îndreptarea lumii.
Dar, Doamne, poţi să-i ierţi când ştii ceea ce fac cei ce ştiu ce fac?
(va mai urma...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu