Privind din faţă, multe căi se văd drepte. Umbra şi zornăiturile fac să fie văzuţi doar paşii la vedere, să fie auzite doar cuvintele spuse şi înţelese doar gesturile de curtuazie.
Din spate însă multe se mai văd. Când cortina se ridică, preţul este pus pe ceea ce se vede din faţă, spatele rămânând complet descoperit. Atât de descoperit că par să se vadă toate formele dosnice şi josnice.
Paşii ce par hotărâţi au o şovăire la ridicare, fiindu-le frică de a nu fi acuzaţi de tentativa de doborâre. Desprinderea este o corvoadă, la fel cum corvoadă este şi poziţia stabilă şi fixă, preferându-se arătarea tălpii pentru ca mărimea sa să-şi pună amprenta pe feţele privitorilor.
Cuvintele ce se aud dinspre spate nu mai au nici dulceaţa, nici dulcegăria, nici înţelepciunea celor ce sunt tuturor spuse, mai mulţi sau mai puţini. Sunt mereu invocate trimiterile în umbre, în întuneric sau în adancuri a celor ce ar trebui să îi dea totul pentru înălţarea sa pe podiumurile recunoaşterii. Când normalele râsete ale altora îi sunt auzite, cuvântul înspre spate iscă uragane nimicitoare.
Gesturile spun aproape totul pentru cei ce pot să înţeleagă şi vor să priceapă structura conceptuală. Plecăciunile sunt de fapt împingeri din cale, mulţumirile sunt un "trebuie mai mult", iar pentru tot câştigul ce-l are intinde mâna spre a fi plătit.
Matematic, privirea din faţă şi din spate echivalează cu definirea părţii reale. Cu un mic şi singur “i” în faţă, numărul are şi o componentp imaginarp, echivalentp privirii observânde de sus.
De sus văzut, de acolo unde traiectoriile apar total nedisimulate, de unde ungherele nu au acoperiş, albul faţadei poate fi separat de fumul negru, ucigător, din interior.
Dulău de stână, dedat la laptele bietelor mioriţe, îi este mereu necesară prezenţa celor inimoşi, frumoşi şi curaţi, pentru a se arăta pe sine ca îngeresc şi plin de dăruire. Dăruieşte şi se încarcă de multe gânduri bune, dar darul său este o parte din ceea ce ia de la alţii. Îşi opreşte partea leului, pe care o preferă cât mai mare, pentru a-şi păstra o amprentă angelică.
Când se trezeşte singur, rage şi răgneşte, dar cu glas mieros cheamă la degustarea preaplinului pahar otrăvit. Jucând de-a "v-aţi acunselea" cu "pentru tine-pentru mine", aruncă niste corzi mari şi puternice spre cea fericită mioară ce a fost otravită cu propriul lapte, chiar şi atunci când acesta de băut nu era bun.
Când ştie că laptele-i este plin de tot ceea ce are necesar pentru el, un alt machiavelic înger este chemat spre a-i fi păstor. Păstorită de un astfel de pastor, totdeauna îşi va putea sorbi necesitatea fără a se mai cheltui din partea leului pentru a o chema şi ademeni pe mioară. Iar machiavelicul intră şi el în joc, punând la bătaie tot arsenalul de neputinţă, înfumurare, îngâmfare, grandomanie şi prefăcătorie, doar-doar ar putea arăta că în curtea proprie mioara ar fi şi mai rodnică, şi mai arătoasă.
De sus, vederea umbrelor este ceva atât de uşor încât nici semnul degetului arătător şi cel mic, ridicate, nu este un secret, aşa cum nici îmbrătişările dintre lepros şi ciumat nu-s altfel văzute decât ca o încercare de apariţie a unei noi boli, mai fără de leac.
Machiavelicul îşi joacă un rol doar şi nimic nu vede, nimic nu percepe. El deschide porţile cu capul şi îngenunchează pe ştergătorul de noroi. Cauta intrarea în casă cu lumânarea stinsă sau pe la ferestrele altora, când le vede luminătoare. Şi îşi joacă jocul exagerând cu jucăriile.
Reuşitele stau în vârful cuţitului şi se clatină la adierea palei de boare dată de venirea sau trecerea unui înger ce a fost vrut ademenit. Şi reuşitele dispar dacă un purtător de sceptru aprinde o candelă. Rămâne doar urletul macabru al machiavelicului şi răgnetul de frică şi neputinţă al luciferianului.
Ca să se ascundă privirii de sus, ca să dea exemplu machiavelicului, îşi pune pălăria ce-i poate ascunde urechile pline de flăcări, pentru a-i rămâne doar strălucirea rece, luminoasă a angelismului ce şi-l însuşeste plin de vervă. Doar că, aşa cum orice pasăre pe limba ei piere, ulciorul merge doar de trei ori la apă. A patra oară crapă, iar lui Lucifer cu pălărie aripile-i se vor închide iar masca va merge la morgă. Chipul hâd îşi va da în vileag tot adezivul sintetic folosit atât de des...
Indicii: chei la brâu, fotograf de instantanee, cântareţ pe text, nervos contra cost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu